Asociatia Secular-Umanista din Romania

Podcast Sceptici in Romania

Ce este homeopatia

Contrar opiniei populare homeopatia nu este acelaşi lucru cu fitoterapia. Homeopatia este bazată pe trei reguli centrale, reguli rămase neschimbate din 1796, când au fost inventate de Samuel Hahnemann.

Legea Similitudinilor

Legea Similitudinilor spune că orice îţi cauzează simptomele va deveni şi soluţia pentru a le vindeca. Astfel, dacă ai probleme cu somnul, cafeina te va ajuta; ochii umezi datoraţi alergiilor se vor vindeca cu ceapă şi tot aşa. Această aşa numită lege nu e bazată pe altceva decât pe imaginaţia lui Hahnemann. Nu îţi trebuie o diplomă de medic ca să vezi greşeala de raţionament în a lua cafea (un stimulant) pentru a te ajuta să dormi. Totuşi cafeaua este încă prescrisă de homeopaţi (sub numele de coffea) ca şi tratament pentru insomnie.

Legea dozei minime

Continuând ideea din legea similitudinilor, Hahnemann propunea că poate îmbunătăţi efectele tratamentelor sale „cui pe cui se scoate” diluându-le de mai multe ori în apă. Cu cât e mai diluat remediul cu atât va deveni mai puternic, a decis Hahnemann. Astfel s-a născut „Legea dozei minime”.

Dacă iei o picătură de cafea şi o diluezi în 99 de picături de apă creezi ceea ce homeopaţii numesc o diluţie centezimală. O picătură din această diluţie adăugată la încă 99 de picături de apă va crea o diluţie bi-centezimală, notată 2C. Această poţiune de cafeină 2C este 99.99% apă şi doar 0.01% cafea. La 3C diluţia este 0.0001% cafea, la 4C este 0.000001% cafea şi aşa mai departe.

Remediile homeopate sunt vândute în mod normal la diluţii 6C (0.000 000 000 1%) şi chiar 30C (0.000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 000 1%), diluţii pe care homeopaţii le vor picura deseori pe mici biluţe de zahăr spre vânzare.

Când aceste numere sunt scrise, este uşor de observat cât de absurde sunt. La 12C se depăşeşte Limita lui Avogadro, momentul din care poţi fi sigur că nu a mai rămas nimic din substanţa originală. Când ajungi la 30C, sunt șanse mai mari de a câştiga la loterie timp de cinci săptămâni consecutiv, decât să găseşti o singură moleculă de cafeină în leacul homeopat de adormit. E doar apă chioară, picurată pe zahăr obişnuit.

Legea Dinamizării

În timp ce îşi transporta remediile într-o căruţă, Hahnemann a făcut o altă „descoperire epocală”. A decis că scuturarea viguroasă a unui remediu homeopatic i-ar putea creşte potenţa. Acest proces de scuturare l-a numit dinamizare. În timpul preparării ritualice a unui remediu, homeopatul va scutura sau lovi substanţa la fiecare pas al diluţiei pentru a o dinamiza.

Homeopaţii contemporani cred că aceast proces de potentizare permite apei să reţină memoria sau vibaţiile substanţei originale, mult după ce a fost diluată dincolo de limite. Desigur, nu există nici o dovadă ştiinţifică care să sugereze că apa are vreo abilitate de acest gen, sau vreo metoda prin care această memorie ar putea fi folosită pentru a vindeca un pacient bolnav.

Funcţionează?

Deşi este bazată pe superstiţii, ritualuri şi acţiuni magice, legile concepute de Hahnemann sunt încă folosite de homeopaţi chiar şi astăzi.

Dacă legile lui Hahnemann ar fi corecte, ar trebui să aruncăm la coş practic tot ce am învăţat în ultimele două secole despre biologie, farmacologie, matematică, chimie şi fizică. Bolile nu sunt tratate eficient prin administrarea unor substanţe care cauzează simptome similare, diluţia în serie şi scuturarea nu „potentează” un remediu. Apa nu are memorie, sau vreo metodă de a o folosi, chiar dacă ar deţine una. Homeopatia nu va funcţiona niciodată în modul descris de Hahnemann, dar există vreo metoda prin care funcţionează?

Cel mai detaliat studiu al tratamentelor homeopate formulat vreodată a fost publicat în jurnalul medical „The Lancet” în 2005. Studiul analiza fiecare investigaţie clinică publicată despre homeopatie şi a concluzionat că orice beneficii aparente ale „tratamentelor homeopate” sunt efect placebo.

Homoepatia nu funcţionează.

Această concluzie a fost susţinută de Colaborarea Cohrane o reţea globală de profesionişti în medicină a căror sarcină este examinearea cercetărilor medicale în scopul de a determina care tratamente sunt eficiente.